Aquamarinul

02.03.2026

1. Istoria Aquamarinului

Numele „Aquamarine” provine din limba latină și înseamnă „apă de mare”. Marinarii din vechime credeau că această piatră prețioasă liniștește valurile și îi protejează pe navigatori în timpul călătoriilor. Această piatră a lunii martie, aquamarinul era considerat aducător de fericire în căsnicie. Se credea că berilul îi oferă purtătorului protecție împotriva dușmanilor, atât în luptă, cât și în litigii, și că, de asemenea, îl face de neînvins și agreabil, ascuțindu-i totodată intelectul.

Aquamarinul nu este doar piatra lunii martie, ci și darul tradițional oferit la aniversarea a 19 ani de căsătorie. Printre exemplarele celebre se numără cel dăruit în 1936 de guvernul Braziliei Primei Doamne a Statelor Unite, Eleanor Roosevelt: un aquamarine albastru-închis, cu tăietură dreptunghiulară în trepte (step cut), ce cântărea 298 de carate.

2. Originea Aquamarinului

Statul brazilian Minas Gerais a reprezentat o sursă importantă de aquamarine în ultimele două secole. Zăcămintele se găsesc atât în depozite primare (rocă dură), cât și secundare (alterate) de pegmatit, în partea estică a statului, aproape de centrul de pietre prețioase Teófilo Otoni.

Aquamarinul se întâlnește și la mari altitudini, la poalele lanțului muntos Karakoram, în Pakistan. Pentru a ajunge la zăcăminte, minerii urcă pe poteci abrupte, la altitudini cuprinse între 3.000 și peste 4.000 de metri. Pietrele provenite din această regiune sunt descrise drept „clare precum apa”.

Exploatări de aquamarine există și în Kenya, Madagascar, Nigeria, Zambia și Mozambic, precum și în alte regiuni ale Africii. În Statele Unite, sursele includ zona Mount Antero din Colorado — unde aquamarinul este piatra oficială a statului — precum și Riverside și San Diego din California. De asemenea, aquamarinul a fost descoperit  si  în China, Myanmar, Rusia și Ucraina.

3. Caracteristicile Aquamarinului

Aquamarinul este varietatea verde-albăstruie până la albastră a berilului. (Smaraldul este varietatea verde până la verde-albăstruie a aceluiași mineral.) Gama cromatică a Aquamarinului este relativ restrânsă: poate varia de la albastru deschis, ușor verzui, până la albastru verzui sau verde-albăstrui intens. Cea mai valoroasă nuanță este albastrul închis până la albastru ușor verzui, cu intensitate moderat puternică. În general, cu cât albastrul este mai pur și mai intens, cu atât piatra este mai valoroasă. Majoritatea aquamarinelor au o tentă deschisă, ușor verzuie. Deși unii cumpărători preferă culoarea naturală, mai verzuie, mare parte dintre pietrele de pe piață sunt tratate termic pentru a obține un albastru mai pur.

Cele mai multe aquamarine fațetate sunt „eye clean”, adică lipsite de incluziuni vizibile cu ochiul liber. Unele cristale pot conține incluziuni lichide, însă acestea sunt rare în pietrele finisate. Exemplarele cu incluziuni vizibile sunt prelucrate, de obicei, sub formă de caboșon, mărgele sau sculpturi.

În anumite cristale de beril există suficiente incluziuni paralele — de regulă tuburi lungi, goale sau umplute cu lichid — pentru a permite evidențierea efectului de „ochi de pisică” prin șlefuire adecvată.

Aquamarinul este pleocroic, ceea ce înseamnă că poate prezenta culori diferite în funcție de direcția cristalului — de la aproape incolor până la albastru intens.

4. Ingrijirea bijuteriilor cu Aquamarine

Cu o duritate de 7,5–8 pe scara Mohs, această piatră a lunii martie este suficient de rezistentă pentru a fi purtată zilnic. Întreținerea este simplă: se recomandă curățarea cu apă călduță, detergent lichid delicat pentru vase și o periuță de dinți moale, insistând în zona din spatele pietrei, unde se poate acumula murdărie. Curățarea cu ultrasunete sau cu abur este, în general, sigură, atât timp cât piatra nu prezintă fisuri sau incluziuni lichid